DINCOLO DE ''NOAPTEA ÎNTUNECATĂ SUFLETULUI'', DE ÎNCERCĂRILE VIEȚII

"De-aș umbla pe valea umbrei morții, de rele nu m-aș teme." Psalmul 22

Fiecare suflet în evoluția lui trece la un moment dat prin așa numita: ,,noapte a sufletului" și chiar grupurile de suflete. Ce este aceasta?

Este o perioadă dificilă, când se trece de la o viață, situație veche, la una nouă, fără a avea certitudinea că lucrurile se vor îmbunătății. 

În astfel de momente dăm extemporal la credința acumulată în interiorul nostru.

Chiar dacă noaptea întunecată a sufletului este grea și înfricoșătoare, este totuși, o perioadă importantă și poate fi productivă. 

În aceste perioade ne este de folos să ne reamintim de câte ori în viețile noastre, atunci când credeam că nu vom trece cu bine de o încercare sau alta, providența, sau o forță dincolo de percepțiile noastre a pus situațiile pe un făgaș favorabil creșterii sufletului nostru.

Vă voi povesti o întâmplare care a avut loc acum 10-11 ani pentru a ilustra ce am spus mai înainte. Sunt sigur că fiecare dintre cititori a trăit ceva de genul, sau dacă este foarte tânăr, va trăi la un moment dat în situații dramatice.

Fiind în vizită la niște prieteni ai soției, cu copii după noi, la un moment dat copii noștri, cel mic având trei ani și cel mare zece, pleacă în altă cameră să se joace cu fata gazdelor care avea 12 ani. 

După câteva minute, în timp ce noi adulții conversam, "văd" cu al treilea ochi următoarea scenă: băiatul cel mic vine, agitat, în sufragerie unde ne aflam adulții și îmi arată prin gesturi că are ceva în gât care îl împiedică să respire. Ca și cum priveam la un film fără sonor, mă văd pe mine cum mă ridic de pe scaun, mă poziționez în spatele lui, îl apăs pe abdomen, cred că i se spune metoda Heimlich sau ceva de genul, și îi sare din gât ceva, după care poate respira liber.

Câteva secunde mai târziu, să  fi fost între 30 și un minut, se întâmplă exact ce văzusem. Nici unul dintre adulți și nici ceilalți copii care veniseră impacientați, văzând că cel mic nu poate respira și se agită, nu știau ce are și cum să acționeze. Probabil că dacă nu aș fi fost pus în temă mai devreme și eu aș fi pierdut timp prețios până înțelegeam ce trebuie făcut.

După ce am acționat i-a sărit din gât o bomboană mică care îi rămăsese blocată.

Toți se mirau că am înțeles atât de repede ce s-a întâmplat și am acționat atât de prompt.

Le-am povestit cum s-a întâmplat, că am ,,văzut" înainte scena și de asta am fost atât de prompt. După câteva secunde de tăcere, au schimbat subiectul ca și cum nu s-a întâmplat nimic.

Nu întotdeauna ajutorul Divin se manifestă atât de dramatic. Uneori vine doar ca o inspirație la nivel de gând, de intuiție. Dar când te gândești la ce s-a întâmplat îți dai seama că doar cu experiența, cu rațiunea ta nu puteai să rezolvi pozitiv situația respectivă.

Din astfel de întâmplări putem trage concluzia că avem motive clare să avem încredere în viață, în Atoatecreator că nu suntem singuri niciodată, că nu suntem neajutorați. Rememorând astfel de experiențe ne recăpătăm credința, atunci când ne este încercată.

Dacă treci printr-o perioadă grea, sper să te încurajeze faptul că există un plan mai amplu decât ceea ce se vede, o inteligență nevăzută ce dirijează întâmplările din spatele aparențelor. Întunericul este doar un moment în care vechiul este dat la o parte, pentru a face loc noului.

Ceea ce acum dispare, se transformă, este înlocuit cu ceva mai valoros. Chiar dacă pe moment nu înțelegi care este binele din ce se întâmplă, ai încredere că viața îți vrea binele.
Este de ajutor în aceste timpuri să te rogi, să înțelegi ce este mai bine pentru tine și cei dragi, și să fi pe recepție pentru a primii informațiile în modul în care le poți înțelege și pune în practică.

Ține-mă de mână Doamne, în timpul perioadei de umbră. Chiar dacă nu te văd, am încredere că ești prezent întotdeauna!